Delicioase si intotdeauna tentante, bomboanele ne indulcesc viata aproape in fiecare zi. Desi par absolut banale, bomboanele au cunoscut transformari semnificative de-a lungul timpului.
Termenul “bomboana” inglobeaza actualmente numeroase caracteristici: grad de duritate - tare, elastica sau moale, textura - fina sau granulata etc.
Desi, la baza, bomboanele nu sunt altceva decat zahar dizolvat in apa cu cateva arome si coloranti adaugati, totusi ceva le diferentiaza. Iar principalul mijloc prin care se obtin diverse sortimente de bomboane e ajustarea temperaturii la care sunt preparate: temperaturile ridicate produc o bomboana tare, temperaturile medii sunt caracteristice fabricatiei bomboanelor moi, iar temperaturile scazute sunt caracteristice bomboanelor gumate.
,,Bomboanele devin mai complexe pe masura ce sunt amestecate ingredientele de baza cu fructe, arome, nuci sau ciocolata"
Prima guma de mestecat
Originea bomboanelor e incerta, intrucat oamenii au consumat dintodeauna intr-o forma sau alta dulciuri. Este un fapt documentat ca Homo Sapiens erau incantati de fagurii de miere si ca extrageau seva dulce din pomi. Aceasta, combinata cu ceara de albine a format prima guma de mestecat, gasita in mormintele antice si mentionata in primele scrieri.
Odata cu evolutia culturilor, a evoluat si bomboana. In antichitate, egiptenii, arabii si chinezii erau recunoscuti pentru retele lor de bomboane compuse din fructe si nuci trecute prin miere. Fructele uscate si nucile erau innobilate prin amestecarea cu ingrediente dulci sau florale. Curmalele si smochinele – fructe cu un inalt continut de zahar – erau deseori folosite in fabricarea bomboanelor. Totusi, mierea a ramas cel mai utilizat indulcitor, pana cand trestia de zahar a fost descoperita, prin anii 1200 i.e.n – cand a si fost pentru prima data mentionata in scrierile sanscrite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu